Ultima scrisoare rupta
de Nichita Stanescu
E sigur ca ti-a obosit creionu-n mina
cum riul tot mai lat in cimpul vegetal
cum joia stearpa oboseste-n saptamina
cum din necalarire oboseste-un cal.
E sigur ca ti-a fost mutit in mina
creionul de pamint nevorbitor
ca pasarea ce-ar vrea sa mai ramina
in aer dupa zbor.
E sigur c-am murit de mult
cind penele din aripi vor transcrie
tumului cel mai mult
istoria liliachie
Si atunci si nici atunci
cuvintele n-or mai porunci
ca si acum, ca si acum
cind intelesul literei e fum.
Ultima scrisoare rupta
Aceasta pagina a fost accesata de 1774 ori.
