Calm de iarna

Calm de iarna

de Nichita Stanescu

Se rasucise toata pe sinul nmanui
pe dealul cel din vale
Pe duminica lui
cu tintirimuri suse
pe care noi urcam
privindu-le cu lacrimi
de trenuri, dupa geam
Al meu amic tacuse
tacuse-atit de mult
incit si azi tacerea-i
ma care s-o ascult
Statea tepos si mindru
cu plinsul inlauntru
cu dealurile-afara
din clipa virginala
si-alunecand pe solduri
de riuri late, lungi
in loc sa plingimai bine
tu ti-ai lasa sa ai pe plete dungi
al plinsului cu timpla.





Calm de iarna


Aceasta pagina a fost accesata de 1885 ori.
{literal} {/literal}