Fara de nume
de Nichita Stanescu
incerc sa ma trezesc din uitare
Nu pot sa renasc adormit,
Copilul ce-am fost spre alte hotare
‘Si-ndreapta privirea de om obosit .
Mai tin inca umbra pamantului greu
Luptand cu iluzile mele,
in noapte rasuna un strigat mereu ,
in suflet am focul urgiilor rele.
Bolnave imagini imi bantuie firea
Convulsii nebune din veacul trecut,
Tanjesc obsedat sa stiu ce-i iubirea
Sa aflu, copil, ce-am pierdut.
Copacul ce sunt si-mi poarta nevoia
Uscatele crengi se-ntorc in pamant,
Mai cata sa stiu a cui este voia
De pacea mea zace-n mormant !
Chem o carare ce duce-n pustiu
Departe de oameni si lume,
Bucata de cer pe care sa scriu
Tu Dumnezeu, eu fara de nume
Fara de nume
Aceasta pagina a fost accesata de 3120 ori.